Mircea Belu- actor si poet, sighetean cu sufletul !

 Florentin NĂSUI, Publicat: 28 Iulie 2016- Dialoguri de ieri pe astăzi –Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2010

 Mircea Belu spunea :„Sunt conceput în Maramureş şi născut la Lugoj, în timpul refugiului. Mama a fugit noaptea, cu-o valiză de lemn şi cu mine-n pântec, la Lugoj, la bunică-mea din partea tatei, Reghina Leich, nemţoaică din München, pe care bunicul, ofiţer cavalerist în tinereţe, o furase de la ai ei…” 

Mama,era fata cea mai mică şi foarte  frumoasă a unei vechi familii maramureşene, familia Popenilor: „avem arborele genealogic din 1700 însemnat. Toţi erau învăţători şi preoţi greco-catolici. Erau boieri adevăraţi, nu bogaţi, da’ respectaţi”. 

Tatăl, Ştefan Cristofor Belu, era „mare patriot convins şi-a suferit până la moarte că nu-i partinic ce se-ntâmplă-n România socialistă”.

Tatăl, romano-catolic; mama, greco-catolică: Mircea Belu a fost orthodox ! Atât de incompatibile lumile părinţilor lui, încât în 24 de ore s-au trezit divorţaţi.  „Comuniştii i-au divorţat. Mama n-a mai cunoscut alt bărbat de-atunci”, spunea Mircea Belu. Tatăl lui a ajuns adjunctul lui Ştefan Voiteg, preşedintele Marii Adunări Naţionale. Apoi, Ştefan Cristofor Belu a fost ataşat cultural la ambasadele româneşti din Viena, Praga, Berlin.

Mircea Belu a făcut liceul la Sighetul Marmaţiei. Mama voia cu tot dinadinsul să-l facă farmacist. Imediat după liceu, Mircea dă examen la Teatru şi… pică! Ca să nu-l ia la armată, tânărul Belu ajunge student la Farmacie, pe care a urmat-o până-n anul III, după care o abandonează. Dă din nou la Teatru. Pică din nou. Apoi: „am muncit pe şantierele patriei, am făcut figuraţie la Nottara. Beam cu litra de coniac şi băteam o crâşmă eu singur.…”.

 La a treia încercare la Teatru reuşeşte, datorită lui Dem Rădulescu.

Mircea Belu a-nvăţat meseria într-o grupă de actori adevăraţi, deveniţi apoi stâlpii Teatrului Naţional Timişoara: Ion Haiduc, Titi Buzoianu, Ion Cocieru, Gheorghe Stana, Damian Oancea, Mihaela Murgu.  În 1969, termină facultatea de actorie şi-şi ia repartiţia la Teatrul Bacovia din Bacău.  

În 1972, debutează cu poezie în revista „Ateneu”. În 1973 i se întâmplă un mare eveniment: se lasă de băut pentru familie, sotia si fiica! „Până atunci, am băut pentru cinci vieţi. De-atunci, n-am mai pus strop de alcool pe limbă“.

În 1974, cucereşte “Premiul Criticii pentru poezie”. În 1975, decide că „e timpul pentru o schimbare, voiam altceva“. Altceva, adică un loc în trupa Teatrului Naţional Timişoara, la care director era profesorul Traian Bunescu. A luat concursul şi l-au angajat de probă. A cucerit Timișoara greu, dar definitiv, în roluri precum Velasquez şi Astrov în regia lui Ioan Ieremia, Despot Vodă în regia lui Dan Nasta, Bologa în regia lui Emil Reus.
          De poezie nu s-a putut lăsa niciodată. „Sunt singurul actor din România care are pregătite simultan trei spectacole de poezie adevărată, dedicate lui Eminescu, George Bacovia şi Nichita Stănescu“. Tot el este singurul actor din România laureat cu Medalia în aur de 24 de carate, cu figura lui Menumorut. Medalia de aur Menumorut i-a fost înmânată de generalul de brigadă Lazăr Cârjan la Oradea, în 1996.

În 1989, a primit “Premiul Eminescu” din partea Centrului Universitar Timişoara, iar în 2000, prin decret prezidenţial, “Premiul Anului Eminescu”. „Cred că nici un actor din România nu are în memorie mai multe versuri decât mine. Nici Pino Caramitru, nici altcineva. Poate mă-nşel… Ştiu însă mii de versuri, zeci de mii. Singurul om din România care ştie mai multe poezii decât mine e Adrian Păunescu: am făcut întrecere într-o noapte, la Sighet, la Serile Nichita. Cred că m-a-nvins…” Nichita a fost cel care “i-a moşit” lui Mircea Belu prima carte de poezii.  S-au tipărit 12 cărţi de poezie semnate Mircea Belu.

Îmbolnavindu-se, in septembrie 1988, Mircea Belu a fost pensionat.

Hotărârea de-a urma Facultatea de Teologie a luat-o pe patul spitalului, la Bucureşti, înaintea primei operaţii pe cord deschis. Singurul lucru care-a rămas neschimbat în viaţa lui Mircea Belu, singurul şi cel mai mare viciu e Poezia.  

Acum actorul si poetul se odihneste in cimitirul din Lugoj, “deasupra lui se scutură din când în când o floare și o lacrimă: e semn de dragoste și de neuitare”.

Sala de festivități a Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmaíei poartă numele celui care a fost elev la această instituție școlară, actorului și poetului Mircea Belu.

Tot aici a avut loc și un spectacol pe versuri de Mircea Belu intitulat „Întâlnire la Zenit “ iar la Radio România Sighet s-au prezentat cu regularitate emisiuni dedicate lui Mircea Belu, studioul beneficiind de o înregistrare, cu vocea actorului, primită de la Radio Timișora.

 Cam atât au făcut sighetenii… în rest liniștea veșniciei !

  Dorel Todea
 
  Bibliografie:

  1. Mircea Belu – “Actorul și Poetul Mircea Ștefan Belu “– Teatrul National Timisoara – 1941-2002- Mircea Ştefan Belu (1941, Lugoj – 2002, Timişoara) a studii- ro.
  2. Tudorel Urian- ”Între Calliope, Erato şi Thalia” – Fundatia România Literară, www.romlit.ro › Home › Arhivă › 2008 › Numarul 37
  3. Florentin NĂSUI – Dialoguri de ieri pe astăzi – Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2010.
  4. Karina TUTINOI – “Unicul actor cu aurul Menumorut…” 11 ian. 2002, www.agenda.ro/senzational-3-24/10255
  5. Laureníu Ulici, Mircea Petrișor, 1986 – Gongul şi Masca – Mircea Belu- texte în – mirceabelu.ro/
  6. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 643/2000 – DscLex, dsclex.ro/legislatie/2000/decembrie2000/mo2000_643.htm

11 dec. 2000.

DECRET 439 06/11/2000 – Portal Legislativ- legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/25468

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 643/2000 – DscLex,     www.dsclex.ro/legislatie/2000/decembrie2000/mo2000_643.htm

11 dec. 2000

Sursa: https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3425:mircea-belu-actor-si-poet-sighetean-cu-sufletul&catid=14&Itemid=117

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top