ULTIMA NINSOARE

 

Nepotului meu Marius-Vlad

 

Şi creştem mari ca bulgărul de nea

Ajungem munţi, alţii-o părere-n palmă

Doar steaua când aflăm că e tot stea

Ne perindăm în viscolire calmă.

 

Stârnim şi avalanşe luând chiar şi vieţi cu sine

Alţii, noroiul vrând să-ndepărteze

Durerea altora predestinaţi s-aline

Devin ruguri de jertfă-n metereze.

 

Ce paradox vor spune înţelepţii

În trecere gheţarul să-ncălzească!

Doar Unul ştie ce-i misterul vieţii

Alege-l deci să te călăuzească

 

Cei buni nu au râvnit nicicând statui

Li s-au creat doar când am dat de rău

Privirea din triunghi e ochiul Lui

Ce încălzeşte nufărul din tău

 

Şi dacă-ţi vine ultima ninsoare

Nu te speria, întâmpin-o zâmbind

Sentinţa nu-i a ei, chiar dacă doare!

Ai fost un fulg, devin-o rug iubind.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Carte de oaspeți:

Aici poți sa scrii câteva rânduri, ele vor fi postate automat pe site.