PASĂREA PHOENIX

Surioarei mele Doina-Violeta

 

 

Cu Edgar Poe stăteam cândva la masă

Şi-mi povestea-n licoarea dintr-un zar

Despre un corb, o doamnă şi o coasă

Ce-l aşteptau prin unghiuri de Tartar.

 

 

Îl mai revăd în fila de mătasă

Cu pene negre scrise pe tavan

În fâlfâirea de amurguri roasă

A unui zbor slăvit de zeul Pan.

 

 

Ne inventăm noi sălcii plângătoare

Rebotezând iubiri fără de rost

Şi-apoi plecăm tăcuţi la vânătoare

Din lacrimă zidindu-ne adăpost.

 

Carte de oaspeți:

Aici poți sa scrii câteva rânduri, ele vor fi postate automat pe site.