DIN CIOBURI DE OGLINZI

 

În jurul meu doar cioburi de oglinzi

Scântei de rime-n stele căzătoare

Pe-un portativ de suflet ce-l aprinzi

Dintr-o iubire poate mult prea mare

Ce viscoleşte aprig, cât cuprinzi

 

C-a fost lovită-n aripi fără ştire

Chiar în ajunul zilei lui Cristos

Ne-nţelegând ideea de iubire

Cioplită din risipa de frumos

În luna sfântă spre nemărginire

 

Nebănuind în zboru-i de-albatros

Că sentimentele trăiesc si mor

Şi fulgeră sub măduvă si os

Şi dorurile-n loc să moară dor;

Mi-ar fi glonţul iertării de folos?!

 

Când voi muri în zbor pe zări răsfrânt

Împuşcat cu flori de abanos

Cu aripile-ntinse spre pământ

Lăsaţi-i ei, buchetul meu, prinos

Într-un inel de taină cu descânt!

 

 

 

 

Carte de oaspeți:

Aici poți sa scrii câteva rânduri, ele vor fi postate automat pe site.