BALET ÎNTR-UN ACVARIU

Prin sticla deasă şi prin sticla rea,

Imperceptibil mai dansează apa.

Era să prind în vis un giulgi de stea,

Dar sufeream că mi se rupe pleoapa.

 

 

Şi se făcea că arde un ocean,

Că o femeie tristă mă priveşte

Pe gheaţa lunecândă de mărgean,

Jumătate înger şi jumătate peşte.

 

 

Dar nu dansa. Era un cer prolix

Şi-era închis în sticlă sub tăcere

Şi doamna apă mă priveşte fix

Prin dangătele muzicii de sfere.

 

 

Eu rămâneam acolo îngheţat,

Stând subjugat de aerul captiv

Şi aripi mari zvâcnind din omoplat

Purtau icoana ei definitiv.

 

Şi-abia acum începe dansul pur

Cu sufletul la noapte-o să mă-ncaier.

Lângă cenuşa florilor din jur

Dansez în aer liber – Bravo aer!

 

 

Carte de oaspeți:

Aici poți sa scrii câteva rânduri, ele vor fi postate automat pe site.